In și mesteacăn

Inul este un material foarte greu de produs chiar și la nivel industrial, necesitând o multitudine de etape în procesul de producție.

O plantă de in sănătoasă va crește de la 90 până la 120 cm  în înălțime, având sute de fascicule de fibre în interiorul unei tulpini. După ce tulpinile sunt recoltate, ele sunt lăsate la uscat, pentru ca apoi să fie înmuiate în apă timp de câteva săptămâni. După aceasta, inul se pune din  nou la uscat. În zilele noastre, acest proces poate fi realizat la scară industrială.  Manual însă, procesul poate dura până la câteva luni.

Coaja exterioară se îndepărteaza din mănunchiul de fibre printr-un proces mecanic, violent, în care se ia un mănunchi de in și se bate cu un cuțit de lemn.
Există două etape ale acestui proces. Mai întâi, fibrele, care sunt încă încâlcite și au bucăți de scoarță rămase în ele, sunt pieptănate – respectiv sunt trase printr-un pat de cuie pentru a le îndrepta și curăța.  Odată ce această etapă este realizată, inul poate fi filat în fire.

Fiind un proces dificil, costul de prelucrare și fabricare al materialului textil din in este mai mare decât la majoritatea țesăturilor. El implică multă muncă și timp.

Exista o tendință actuală care încurajează producția și folosirea fibrelor naturale, redându-le importanța pe care acestea au avut-o odată. Fenomene cum ar fi Slow Movement, care include design, (Slow Design), textile (Slow Textiles), și moda (Slow Fashion), au pus mai mult accent pe producția manuală, materiale provenite din surse sustenabile  și articole de îmbrăcăminte ce rezistă în timp.

• Țesătura de in devine mai moale și mai plăcută cu fiecare spălare.
• Nu este alergenic, nu se electrizează si nu necesită călcare.
• Are calitatea de a regla schimbul de căldură între temperatura corpului și cea atmosferică, putând fi purtat în toate anotimpurile.
• Poate absorbi umiditate până la 20% din propria greutate, lăsând totuși senzația de uscat la atingere.
• Țesătura din in este una dintre cele mai vechi țesături  din lume. Au fost descoperite mumii învelite în  mantale de pânză de in datând încă din anii 4500  î.Hr.
• Cuvântul ”lenjerie” vine de la termenul francez ”linge” care înseamnă ”in”
• Inul este un produs rar, fibra sa reprezentând 1% din producția mondială de fibră textilă.
• Este natural, biodegradabil și reciclabil.

Mesteacănul este un copac din neamul fagului, înalt de până la 25 metri, cu coaja brun-aurie la lăstari și la arborii tineri, coajă care devine treptat albă, iar la bătrânețe crapă și-și arată ţesutul negru. Se mai recunoaște după marginea dințată a frunzelor, frunze care se îngălbenesc toamna, înainte de cădere. Este o curiozitate că florile bărbătești sunt prezente și iarna. Cele femeiești apar primăvara, iar prin august semințele mici și aripate sunt împrăștiate de vânt.

În Emisfera Nordică există 40 de specii de mesteceni, iar cea de la noi se numeşte mesteacănul argintiu. Se întinde din Europa până în Asia nordică, adică Kazahstan, Siberia, nord-vestul Chinei, dar şi în Iran, Irak și Turcia. Este tolerant la clima rece, astfel că în sud se găseşte la altitudini tot mai mari. A fost introdus şi în America de nord.

Coroana mesteacănului lasă lumina soarelui să pătrundă până la baza pădurii, ceea ce permite un covor verde ierbos și o bogăție mare de insecte, precum şi de păsări insectivore: măcăleandrul, pitulicea, fâsa de pădure. În Germania există 500 specii de insecte pe mesteacăn, dintre care 130 se hrănesc cu diferite părți ale acestuia. Rădăcinile au o relație de ajutor reciproc cu ciupercile muscarița și gălbiorul.

Lemnul de mesteacăn este folosit în industria mobilei (furnir, parchet, placaj), pentru șindrilă și ca lemn de foc. Primăvara, în multe țări nordice, se recoltează seva de mesteacăn (aşa cum canadienii recoltează seva de arțar) care este tonică, are gust dulceag și se consumă ca suc răcoritor, oțet sau bere. Coaja are efecte terapeutice benefice într-un număr mare de afecțiuni digestive, pulmonare şi renale, iar în medicina tradițională infuzia de coajă de mesteacăn este folosită ca diuretic. Mesteacănul este rezistent la factorii poluanți, de aceea se folosește cu succes în plantațiile din preajma depozitelor de reziduuri industriale.

Mesteacănul este copacul național al Rusiei, fiind prezent în pictură, literatură și cinematografie. El este sărbătorit la începutul lunii iunie, în timpul Săptămânii Verzi. A fost imaginea dominantă a poemelor lui Serghei Esenin, fiind transformat ulterior în imaginea spiritului rusesc. Celebrele păpuși Matrioșca sunt confecționate din lemn de mesteacăn. Este și simbolul național al Finlandei, iar în limba cehă numele lunii martie vine de la el.